Oameni care au schimbat destinul lumii

NAPOLEON(1769-1821) "Incalcarea legii in numele patriei nu constituie act criminal"

In vremurile tulburi ale Frantei se naste in 1769 Napoleon in regiunea Corsica.

Mama lui Napoleon s-a nascut intr-o familie corsicana.S-a casatorit cu Charles la varsta de 14 ani dand nastere la 12 copii din care au supravietui 8.

Tatal lui Napoleon a studiat dreptul in Italia si s-a intors in Corsica pentru a practica avocatura.

Initial a fost militant activ al Miscarii de independenta corsicane dar ulterior a sustinut Franta devenind ulterior nobil Francez.

A murit de cancer cand Napoleon avea 16 ani fara a putea astfel sa fie martorul la realizarilor ulterioare ale fiului sau.

Copilaria lui Napoleon: Cand s-a nascut Napoleon atat mama sa Maria Letitia Ramolino cat si tatal sau Charles erau implicati in Niscarea de independenta din Corsica

Unul dintre idolii a lui Napoleon a fost Pascal Paoli care era conducatorul Miscarii de independenta din Corsica.

Tatal lui Napoleon era unul dintre fostii locotenenti a lui Paoli

Despre mama lui Napoleon se spune ca avea o minte de barbat intr-un corp de femeie.

Ea l-a indemnat pe Napoleon inca de la o varsta frageda sa devina increzator in fortele sale convigandu-l sa isi asume rolul cap al familiei ,el fiind cel mai mare dintre frati.

Napoleon isi dorea sa devina o persoana la fel de puternica ca mama sa.

Napoleon est admis la Academia militara din Brienne in Nordul Frantei

La academia militara numerosi fii de nobili se pregateau sa devina ofiteri de elita. Cu toate ca Napoleon era un admirator infocat al lui Paoli ,el nu isi dorea o cariera militara. Nu era un copil foarte activ ci preferea sa stea in casa si sa citeasca.Era deseori batjocorit din cauza originii sale corsicane.Porecla lui Napoleon era "Pai in Nas".

Eroul Poporului

In 1793 Napoleon a fost implicat in actiunea de respingere a fortelor britanice care invadasera portul Toulun

In 1794 a fost considerat ca facand parte din reactiunea termodiriana,care se opunea arestarii lui Robespierre.

Apoi pe 9 noiembrie 1799 pentru a proteja consiliul de iacobini,Napoleon s-a autointitulat Prim Consul

In ziua urmatoare consilul a primit ordin sa revizuiasca Constitutia pentru a-i acorda lui Napoleon si mai multa putere idee dezaprobata de numerosi consuli

Pe 15 decembrie a fost proclamata Constitutia.In aceea zi Napoleon declara: Drag popor principile care au stat la baza revolutiei au fost adoptate.Revolutia a luat sfrsit.

Campania din Italia (1796)

Începând să pregătească campania din Italia, el perfectează acel plan de campanie la care se gândeşte de mai mult de doi ani, de când Augustin Robespierre i-a asigurat comanda artileriei armatei din Italia - acel plan conceput în martie 1794 şi care îi entuziasmase pe reprezentantul Ricord şi pe fratele lui Robespierre. Directoratul a hotarât să ducă acest război "de diversiune" cu Piemont-ul şi Lombardia dintr-un motiv foarte simplu şi anume acela de a umple casieria tezaurului, înfiorător de goală.

În seara zilei de 11 martie 1796, Bonaparte este anunţat că trăsura îl aşteaptă la capătul micii alei de tei care duce de la casa lui la strada Chantereine.Junot, aghiotantul său, şi Chauvet, ordonatorul armatei din Italia, se află deja în trăsură ...

Campania din Egipt (1798)

O altă campanie celebră a lui Napoleon a fost cea din Egipt, în anii 1798-1799, încheiată cu un eşec din cauza supremaţiei maritime a englezilor, tăindui-se astfel legăturile cu Franţa ...

Prim Consul al Republicii (1799-1804)

Întors din Egipt, Napoleon este primit cu entuziasm de poporul francez. Profitând de această popularitate, el a răsturnat Directoratul şi a impus dictatura personală în noiembrie anul 1799. Prin acest act, burghezia şi-a consolidat puterea şi au fost salvate cuceririle revoluţiei franceze. Noua formă de conducere s-a numit consulat, în fruntea căreia se găsea Primul Consul (Bonaparte). Consulatul a fost una dintre cele mai rodnice perioade din istoria Franţei. Prin măsurile luate, corupţia şi nesiguranţa cetăţenilor au fost eliminate. Economia a fost refacută, Franţa a devenit prosperă, începându-se vaste lucrări publice; s-au pus bazele învăţământului modern, religia reintrându-şi în drepturi. Napoleon a elaborat legi noi sub numele de „Codul lui Napoleon”. Primejdia externă care se abătuse asupra Franţei a fost înlăturată prin victoria împotriva Austriei, de la Marengo din anul 1800. El cucereşte Belgia (zone de la Rin şi Italia). Prin Concordatul cu papalitatea, Napoleon a obţinut supremaţia asupra Italiei. În 1802, Franţa a încheiat cu Anglia pacea de la Amiens (pacea perptuă), prin care se producea un schimb de posesiuni: Franţa renunţă la Egipt, iar Anglia la teritoriile cucerite în timpul razboaielor anterioare.

Încoronarea lui Napoleon

Încoronarea lui Napoleon este o pânză pictată de Jacques-Louis David în perioada 1805-1807. Tabloul are dimensiunile 624 x 979 cm^{[necesită citare]} şi se găseşte la Muzeul Louvre, Paris. „Regii au părăsit-o, eu am ridicat-o”^{[necesită citare]} - spune Napoleon despre coroana conducătorului francilor, Carol cel Mare, când, în după-amiaza zilei de 2 decembrie 1804, şi-o aşează pe cap în catedrala Notre-Dame şi este uns chiar de papa Pius al VII-lea, venit la Paris în acest scop. Apoi împăratul îşi încoronează soţia, pe Josephina. David a primit o comandă din partea împăratului pentru un tablou care sa redea încoronarea. Pictorul va lucra la acest tablou vreme de 2 ani, adaptând realitatea la dorinţele clientului său. Astfel, spre exemplu, în spate, la tribună o vedem pe Letiţa, mama împăratului, deşi ea nu a participat deloc la festivitate. Extraordinar de riguros este finisajul: David nu omite nici cel mai mic detaliu, în ceea ce priveşte veşmintele perechii imperiale, iar portretele personajelor reprezintă imaginea fidelă a realităţii. Încoronarea lui Napoleon are în primul rând valoarea unei mărturii istorice; în schimb caracterul static al compoziţiei îndepărtează tabloul de estetica neoclasicistă. Lipseşte aici tensiunea vibrantă care este caracteristica teatralităţii neoclasiciste. Spre deosebire de Sabinele şi Jurământul Horaţiilor, David se inspiră de data aceasta mai degrabă din tradiţia romană, decât din cea greacă.

[modifică]Exilul în Insula Elba

Lui Napoleon i se permisese să ia cu el în exil câţiva prieteni şi servitori, printre care Henri-Gratien Bertrand, fostul mareşal al palatului, şi contele Charles-Tristan de Montholon, un membru al aristocraţiei prerevoluţionare. Bertrand era în slujba lui Napoleon din 1798, dar Montholon era un aderent de ultima oră – după prima abdicare a lui Napoleon se grăbise să-şi ofere serviciile monarhiei restaurate, dar a trecut de partea împăratului când acesta s-a întors de pe Insula Elba. El o adusese cu sine şi pe tânăra şi atrăgătoarea lui soţie, ale cărei atenţii faţă de Napoleon şi vizitele nocturne pe care le făcea în dormitorul acestuia deveniseră curând subiect de bârfa pe insulă.